Decizia CCR nr. 534/2023Punctul 9

9. Autoarea excepției arată că se află în ipoteza prevăzută de actul normativ criticat, îndeplinind concomitent atât calitatea de persoană cu privire la care s-a dispus în mod definitiv întoarcerea executării silite a sumelor de bani încasate cu titlu de despăgubiri, cât și de persoană îndreptățită la încasarea unor sume de bani datorate de statul român cu titlu de despăgubiri. Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) și b) sunt însă discriminatorii și nu corespund scopului declarat al adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, deoarece nu includ și dispoziția primarului printre acele acte administrative care, în accepțiunea acestui act normativ, sunt emise cu titlu de despăgubiri. În aceste condiții, consideră că mecanismul de compensare a creanțelor reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor în domeniul proprietății este discriminatoriu, acesta trebuind să fie aplicat indiferent de tipul actului administrativ prin care s-au stabilit calitatea de persoană îndreptățită și cuantumul despăgubirilor. Discriminarea vizează, așadar, aceeași categorie a persoanelor beneficiare ale legilor în domeniul proprietății, cele care sunt în posesia unui act administrativ enumerat de actul normativ criticat beneficiind de mecanismul compensării creanțelor (fiind în posesia unor creanțe exigibile), în timp ce același mecanism este refuzat celor care se află în posesia unui alt act administrativ emis în același domeniu, dar care nu este menționat expres de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 (fiind în posesia unor creanțe neexigibile). ...