Decizia CCR nr. 558/2023Punctul 36

36. În acest sens, Curtea apreciază ca fiind lipsite de fundament susținerile autorilor sesizării potrivit cărora „atribuțiile asistentului judecătorului reprezintă o enumerare sumară de activități presupuse judiciare“, având în vedere că acestea sunt clar și explicit prevăzute la art. 40 alin. (1) din legea criticată. Principalul rol al asistentului este să sprijine activitatea judecătorilor în procesul de administrare a justiției, iar nu să îi înlocuiască pe aceștia. Indiferent care le sunt atribuțiile, asistenții sunt supravegheați de judecători, care rămân în centrul sistemului judiciar, fiind responsabili de luarea deciziilor sub toate aspectele. Împrejurarea că la art. 40 alin. (2) din legea criticată se face referire la „orice alte atribuții de serviciu stabilite de judecătorul coordonator, de președintele instanței sau de președintele de secție“ nu plasează această reglementare în sfera lipsei de predictibilitate, care ar determina o ingerință/ imixtiune în actul decizional de justiție, o atare reglementare vizând activitățile administrative ale instanței, care nu presupun exercitarea funcției de judecată de către judecători, iar în acest context trebuie avută în vedere diversitatea activităților pe care asistenții judecătorului le-ar putea îndeplini în exercitarea rolului lor de sprijin pentru judecători. Or, tocmai caracterul divers al acestor activități nu ar fi permis o enumerare exhaustivă la nivelul legislației primare a tuturor activităților pe care asistentul judecătorului le-ar putea îndeplini. Enumerând expres principalele atribuții care pot fi exercitate de către asistenții judecătorului și stabilind, totodată, posibilitatea încredințării în sarcina acestora și a altor atribuții, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (2) din legea criticată, legiuitorul a stabilit repere suficiente și lipsite de echivoc pentru determinarea limitelor în care ar putea fi îndeplinite orice alte atribuții de către asistentul judecătorului. ...