Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 7

7. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, potrivit căreia angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmărește ca acesta să fie adoptat în condiții de maximă celeritate, conținutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanță, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Se observă că, prin decizia menționată, Curtea a considerat că ocolirea procedurii de examinare și dezbatere a proiectului de lege, atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât și în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competențelor stabilite de art. 75 din Constituție, și recurgerea la angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege nu își găsesc o motivare în sensul celor arătate. Totodată, se observă că, tot în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că „nu subzistă condiția urgenței care să fi determinat o astfel de măsură din partea Guvernului (angajarea răspunderii pe proiectul de lege privind educația națională - s.n.), câtă vreme măsurile prevăzute în proiectul de lege intră în efectivitate începând cu anul școlar 2011-2012, iar unele dintre acestea chiar cu anul școlar 2012-2013“ (Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010). În acest cadru jurisprudențial, cu privire la condiția aplicării imediate a legii adoptate prin angajarea răspunderii de către Guvern, se observă că dispozițiile art. 4 alin. (1) -(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal instituie un principiu esențial în materia reglementărilor normative fiscale, și anume principiul temporizării modificărilor Codului fiscal. ...