Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 9

9. Prin urmare, se susține că nu se poate angaja răspunderea Guvernului pentru o lege care se încadrează în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, lege care putea trece prin procesul legislativ obișnuit pentru a intra în vigoare, spre exemplu, în anul 2024. În aceste condiții, se apreciază că nu este satisfăcut criteriul al patrulea specificat în Decizia Curții Constituționale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, care se referă la aplicarea instantanee a respectivei legi. Raportat la argumentele expuse mai sus, se susține că legea criticată, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, nu poate intra în vigoare decât cel mai devreme la data de 1 ianuarie 2025, iar dispozițiile legii care prevăd o dată a intrării în vigoare anterioară sunt neconstituționale. Soluția se impune prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind absolut necesară existența unei perioade de vacatio legis, în condițiile reglementate de art. 4 din Legea nr. 227/2015. În context, se observă că, în Polonia, introducerea perioadei de vacatio legis în materie fiscală s-a făcut prin jurisprudența Tribunalului Constituțional polonez, pornind de la principiul consacrat de art. 2 din Constituția Poloniei, și anume principiul preeminenței dreptului (rule of law) într-un stat democratic. ...