Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 110

110. În plus, reține că, potrivit doctrinei conturate pe marginea acestui subiect, în anul 2004, în primul comentariu al Constituției revizuite, a fost pusă în discuție problema legilor complexe, fiind avută în vedere atât situația în care Guvernul își poate asuma răspunderea nu doar pentru proiecte simple, dintr-un domeniu sau altul de activitate, ci și pentru proiecte complexe, cât și situația în care Guvernul propune, pe această cale, modificarea sau completarea unor legi deja existente. S-a apreciat că, de vreme ce legiuitorul constituant nu a înțeles să facă distincție, rămâne la latitudinea Guvernului să contureze dimensiunile și conținutul proiectului de lege, discuția mutându-se din sfera tehnicii legislative în sfera disputelor politice. De altfel, prin Decizia Curții nr. 298 din 29 martie 2006 s-a precizat că dispozițiile art. 114 nu prevăd cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un proiect de lege sub aspectul structurii sale și al întinderii domeniului de reglementare. Curtea a mai precizat, invocându-și propria jurisprudență, că un proiect de lege poate avea caracter „complex“. În cazul de față, Guvernul precizează că a avut în vedere reglementarea relațiilor sociale referitoare la constituirea veniturilor și stabilirea cheltuielilor bugetului de stat, adică un domeniu de reglementare unitar, indiferent de împrejurarea că, formal, implicațiile actului normativ adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului pot afecta mai multe acte normative. Este adevărat că în deciziile nr. 799 din 17 iunie 2011 și nr. 80 din 16 februarie 2014, pronunțate din oficiu cu privire la inițiative de revizuire a Constituției, care nu au fost finalizate cu modificarea textului acesteia, Curtea a sugerat ca într-o viitoare revizuire a Legii fundamentale să fie reținută soluția normativă conform căreia obiectul asupra căruia Guvernul își poate angaja răspunderea să fie limitat la un singur act normativ, care să privească un unic domeniu de reglementare. Precizează că, de lege lata, Curtea Constituțională nu are atribuții de inițiator sau decident final în cadrul procesului de revizuire a Constituției, ceea ce face ca astfel de sugestii să nu aibă caracter constrângător. Pe de altă parte, Curtea a precizat expres că o decizie a sa referitoare la o inițiativă de revizuire a Constituției ce nu a intrat în vigoare „nu poate face parte din fondul activ al jurisprudenței Curții Constituționale“ și „nu poate avea același efect juridic obligatoriu erga omnes și pentru viitor ca și celelalte decizii pronunțate de Curte“ (Decizia nr. 875 din 19 decembrie 2018). În concluzie, reține că recomandările făcute de jurisdicția constituțională în deciziile nr. 799 din 17 iunie 2011 și nr. 80 din 16 februarie 2014, adresate puterii constituante derivate, își păstrează statutul de sugestie și nu pot avea efect juridic obligatoriu erga omnes ca celelalte decizii ale jurisdicției. Observă că nu o dată jurisprudența Curții Constituționale a invalidat interpretarea de la nivel doctrinar potrivit căreia angajarea răspunderii Guvernului trebuie să privească un unic proiect de act normativ, care să reglementeze unitar relații sociale, care privesc un singur domeniu, și a dat câștig de cauză unei abordări care permite legiuitorului o largă marjă de apreciere în privința stabilirii domeniului reglementat prin utilizarea procedurii angajării răspunderii Guvernului. ...