Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 116

116. Asupra susținerilor potrivit cărora se introduc două impozite distincte, ale căror baze impozabile se suprapun parțial, ceea ce ar reprezenta o injustă așezare a sarcinii fiscale, contrar art. 56 alin. (2) din Constituție, precizează că măsura fiscală reglementată la art. 18^2 din lege se subordonează obiectivului general de consolidare fiscal bugetară și urmărește finanțarea deficitului bugetar. În ceea ce privește așezarea sarcinii fiscale, menționează că, din perspectiva bazei impozabile, se evidențiază faptul că pentru determinarea impozitului pe cifra de afaceri aceasta cuprinde anumite categorii de venituri care sunt luate în calcul la valoarea lor netă, în timp ce baza impozabilă pentru determinarea impozitului pe profit se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. De asemenea, pentru determinarea bazei impozabile a impozitului pe profit se iau în calcul și elementele similare veniturilor și cheltuielilor, precum și pierderile fiscale. Astfel, deși baza impozabilă a impozitului pe profit cuprinde și elemente din baza impozabilă a impozitului pe cifra de afaceri, unele dintre elementele cuprinse în baza impozabilă a cifrei de afaceri au regim fiscal diferit în mecanismul de calcul al impozitului pe profit, în sensul că acestea reprezintă venituri neimpozabile, respectiv nu se cuprind în baza de impozitare a impozitului pe profit, cum ar fi, de exemplu: veniturile din dividende, care, în anumite condiții, reprezintă venituri neimpozabile, potrivit art. 23 lit. a) și b) și art. 24 din Codul fiscal; veniturile din evaluarea/reevaluarea/ vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină, care, în anumite condiții, reprezintă venituri neimpozabile, potrivit art. 23 lit. i) din Codul fiscal. Din perspectiva sferei de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri, măsura de impozitare se adresează întregului sector care desfășoară activități bancare. Prin urmare, impozitul pe cifra de afaceri nu se aplică asupra impozitului pe profit, întrucât fiecare impozit are modalități diferite de calcul și ajustări specifice, chiar dacă ambele impozite au ca punct de plecare veniturile obținute din activitatea proprie a sectorului bancar. Astfel, apreciază că invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 nu este relevantă în așezarea impozitului pe cifra de afaceri, întrucât obiectul cauzei îl reprezenta aplicarea taxei clawback la o bază care includea și TVA, situație care nu se regăsește în reglementarea acestui impozit. ...