Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 196

196. Cu privire la criticile aduse art. III pct. 2 [cu referire la art. 18^1 alin. (1) ] din lege, autorii invocă art. 1 alin. (3) , art. 16 și art. 56 alin. (2) din Constituție, în sensul că impozitul pe cifra de afaceri a contribuabililor ar încălca egalitatea în drepturi și principiul echității fiscale. Curtea constată că, în realitate, o atare chestiune ține de opțiunea legiuitorului, stabilirea unor praguri diferite de impozitare și taxare fiind în marja sa de apreciere. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 293 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 31 iulie 2014, paragraful 24, și Decizia nr. 251 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 4 august 2023, paragraful 21), legiuitorul ordinar poate să stabilească politica fiscală pe care o consideră necesară, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“, astfel cum prevede și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49). De asemenea, Curtea constată că celelalte aspecte criticate (mecanismul impozitării contribuabililor cu o cifră de afaceri peste 50.000.000 lei nu permite deducerea din impozitul de plată rezultat a creditului fiscal extern aferent impozitului plătit în străinătate, ceea ce contravine principiilor de evitare a dublei impuneri; dezavantajele competitive rezultate în privința companiilor care activează în România; impozitarea companiilor care înregistrează pierderi fiscale; diminuarea profitabilității companiilor), în raport cu argumentele autorilor criticii, vizează fie interpretarea și aplicarea legii, fie sunt chestiuni de opțiune legislativă ce nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate, întrucât nu pun în discuție exigențe de natură constituțională subsumate drepturilor sau libertăților fundamentale. Totodată, Curtea reține că invocarea Hotărârii din 5 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-385/12, nu este pertinentă, întrucât deși aceasta viza impozitarea cifrei de afaceri, în realitate, problema vizată se referea la instituirea unei discriminări indirecte a contribuabililor, întemeiată pe sediul societăților. Or, Curtea constată că reglementarea criticată nu vizează acest aspect. ...