Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 225

225. Cu privire la criticile aduse art. XXIX din lege, Curtea constată că alin. (1) al acestui articol prevede că instituțiile publice cu personalitate juridică, aflate în coordonarea/ subordonarea/autoritatea autorităților administrației publice centrale/locale, își pot desfășura activitatea dacă îndeplinesc anumite condiții cumulative. Autorii obiecției susțin că o asemenea reglementare este contrară principiului autonomiei locale. În jurisprudența sa, instanța constituțională a statuat că acest principiu constă în dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune, însă, totala independență și competența exclusivă ale autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale [Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, și Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012]. Ca atare, nu se poate susține că autoritățile administrației publice locale beneficiază de un drept primar de reglementare/legiferare, ci ele trebuie să se subsumeze cadrului legislativ adoptat de Parlament. În caz contrar, s-ar ajunge la o putere proprie de decizie de natură să afecteze unitatea și uniformitatea legislației pe tot cuprinsul teritoriului țării. Autonomia locală presupune gestionarea treburilor publice locale în cadrul predeterminat de legiuitor, care acordă o anumită marjă de apreciere autorităților locale. Aceasta poate varia, în funcție de domeniul vizat și de politica administrativă a statului. Prin urmare, Curtea reține că stabilirea unor normative de personal, cu efect asupra ființării în continuare a instituțiilor publice aflate în coordonarea/ subordonarea sau autoritatea autorităților administrației publice locale nu încalcă autonomia locală, mai ales în condițiile în care legea nu obligă la desființarea respectivelor instituții, ci acordă competența autorităților publice locale de a decide dacă, în ipoteza neîntrunirii condițiilor stabilite pentru funcționarea lor viitoare, instituțiile respective își vor continua sau nu activitatea. ...