Decizia CCR nr. 512/2023Punctul 26
Punctul 26
26. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că în privința criticilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, prin raportare la prevederile art. 16, 21 și 24 din Constituție și la cele ale art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020. Apreciază că dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 recunosc dreptul titularului la exercitarea acțiunii și asigură posibilitatea de valorificare a acestuia într-un termen care începe să curgă de la data producerii pagubei, deci într-un cadru precis determinat, impus de rațiuni sociale majore, respectiv de evitarea stării de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile, precum și de asigurarea stabilității și securității acestora. Cu privire la critica de neconstituționalitate a normelor de la art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituția României, învederează că textul de lege este suficient de clar și previzibil, nefiind încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind previzibilitatea legii. Dispozițiile criticate sunt, așa cum a statuat Curtea Constituțională în Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, în măsură să înlăture orice dubiu cu privire la momentul nașterii dreptului la acțiunea în răspundere patrimonială sau în restituirea unei plăți nedatorate, în condițiile în care momentul începerii cursului prescripției extinctive este unul singur, bine determinat, respectiv „data producerii pagubei“. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, precizează că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme care să se refere la excluderea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești și nici nu neagă existența acestora. Astfel, de la data intrării sale în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 a creat un nou cadru legislativ, instituind reguli noi în ceea ce privește modul de stabilire a salariilor de bază pentru întreg personalul din aparatul propriu al autorităților administrației publice. În aceste condiții, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competență, fără a interfera, sub niciun aspect, cu activitatea de înfăptuire a justiției. În consecință, prevederile art. 16, 44, 124 și 125 din Constituție nu au fost încălcate. De asemenea, textul criticat este suficient de previzibil, nu creează discriminări, nu împiedică accesul la justiție și nici nu încalcă dreptul la apărare. ...
Sursa oficială ↗