Decizia CCR nr. 517/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie o discriminare între destinatarii acestei norme, întrucât nu prevăd aceleași termene de soluționare a notificărilor de către entitățile învestite de lege, ci acestea variază în funcție de locul situării imobilului obiect al cererii de restituire și de numărul de cereri rămase nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aceleași dispoziții sunt, totodată, lipsite de claritate și previzibilitate sub aspectul luării la cunoștință de către destinatarii normei a numărului concret de cereri nesoluționate, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice aceste informații încă de la momentul la care aceste termene încep să curgă, astfel că cetățenii nu pot cunoaște ce termen li se aplică. Se arată că acest aspect are drept consecință pierderea definitivă a dreptului de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorității publice, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Exemplifică în acest sens că modalitatea prin care, în cauza sa, entitatea învestită de lege cu soluționarea cererilor de restituire a efectuat publicitatea acestor categorii de informații a fost prin afișarea centralizatorului la avizierul instituției, ceea ce nu asigură însă garanția luării la cunoștință de către destinatarul normei, mai ales în cazul unei entități publice atât de încărcate cum este Primăria Municipiului Constanța. Consideră, prin urmare, că procedura de publicitate trebuia definită legal, întrucât în discuție sunt drepturi ce pot fi vătămate ireversibil, iar norma criticată afectează și dreptul constituțional la informație și la liberă exprimare. ...