Decizia CCR nr. 517/2023Punctul 18

18. Prevederile art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost criticate și din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate, deoarece, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluționarea notificărilor la nivelul fiecărei entități, respectiv de 24 de luni [prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. b) ] în prezenta cauză, și nu pot calcula termenul de 6 luni de la epuizarea căruia poate fi exercitat dreptul la acțiune, sancțiunea fiind decăderea din dreptul de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorității publice. Analizând aceste susțineri, Curtea a reținut că prevederile legale criticate stabilesc suficient de clar și precis, în condiții de previzibilitate, atât anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, cât și obligația respectivelor autorități publice de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet, nefiind în contradicție cu exigențele privind calitatea legii ce decurg din art. 1 alin. (5) al Constituției (a se vedea în acest sens Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragraful 26). ...