Decizia CCR nr. 514/2023Punctul 26

26. În plus față de cele reținute în jurisprudența în materie a Curții, Curtea observă că autoarea prezentei excepții consideră că dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, criticate, ar trebui să li aplice mutatis mutandis argumentele pentru care Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Curtea constată că prin decizia menționată a analizat caracterul definitiv al rezoluției de clasare dispuse de inspectorul judiciar în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și a constatat că, fiind definitivă, rezoluția de clasare era exclusă controlului judiciar și se încălca astfel accesul liber la justiție, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Așadar, textul de lege declarat neconstituțional împiedica în mod absolut accesul la orice instanță judecătorească, în situația precizată. Or, în prezenta cauză, autoarea a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare, aceasta fiind deci deferită controlului judecătoresc al actelor administrative, exercitat, în acest caz, exclusiv de Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Așadar, autoarea excepției nu pretinde accesul în fața unei instanțe judecătorești, ca în cazul Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014, ci posibilitatea exercitării recursului drept cale de atac formulată împotriva hotărârii judecătorești date în prima instanță în cauza sa. Or, în jurisprudența sa în materie, exemplificată mai sus, Curtea a stabilit că accesul liber la justiție impune în mod obligatoriu asigurarea accesului la cel puțin o instanță de judecată, ca expresie a realizării controlului judecătoresc și înfăptuirii justiției într-un stat de drept, însă nu presupune asigurarea în mod obligatoriu a unui dublu grad de jurisdicție, cu excepția domeniului dreptului penal, care nu este incident în prezenta cauză. Așadar, aceste critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute. ...