Decizia CCR nr. 32/2025Punctul 10

10. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 se arată că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională, astfel că s-a permis accesul la o instanță judecătorească în vederea contestării rezoluției de clasare. Din anul 2014, textul legal menționat nu a fost modificat pentru a fi pus în acord cu cele statuate de Curtea Constituțională, existând un vid legislativ cu privire la căile de atac și instanța competentă în situația plângerilor împotriva soluțiilor de clasare. Cu privire la prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a adoptat, în data de 13 februarie 2017, o soluție de principiu, hotărând că rezoluția de clasare în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 poate fi contestată în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Autorii excepției susțin că această intervenție a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în contradicție cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că, atunci când nu există o reglementare specială privitoare la căile de atac și instanța competentă, sunt aplicabile dispozițiile generale în materie, respectiv cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004. Se susține că prevederile art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu pot constitui temei al soluției Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât pricina dedusă judecății poate fi soluționată în baza cadrului general, respectiv Legea nr. 554/2004, și doar în absența unei legi care să reglementeze o anume situație devin aplicabile dispozițiile acestui articol. Deci se observă că, prin soluția adoptată, Înalta Curte a încălcat înseși considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 589 din 13 septembrie 2016, prin care se arată că partea interesată poate ataca în fața instanței de judecată rezoluția de clasare pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, după confirmarea acesteia de către inspectorul-șef. Având în vedere folosirea, în soluția de principiu din 13 februarie 2017, a sintagmei „poate fi contestată la instanța de contencios fără îndeplinirea unei proceduri prealabile“, rezultă că reclamantul are posibilitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, respectiv plângerea la inspectorul-șef, acesta putând desființa rezoluția de clasare și rezolva favorabil petiția reclamantului, fără a se ajunge în fața instanței judecătorești. Ca atare, apreciază că reclamantul nu poate fi obligat să renunțe la procedura prealabilă și să sesizeze instanța de contencios administrativ și fiscal. ...