Decizia CCR nr. 122/2020Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 277D/2018, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, deoarece recunosc, în privința plângerii împotriva rezoluției de clasare, calitate procesuală activă numai persoanei care a formulat sesizarea. Astfel, magistratului față de care s-a dispus soluția clasării unei plângeri adresate Inspecției Judiciare nu îi este recunoscută vreo cale de atac prin care să poată pune în discuție ori să obțină înlăturarea unor constatări de fapt neconforme realității, cuprinse în rezoluția de clasare. Nu există niciun mijloc procedural care să asigure obținerea rezultatului judiciar menționat, iar, în acest context, recunoașterea, prin dispozițiile criticate, a posibilității contestării rezoluției de clasare numai în favoarea persoanei care a formulat sesizarea încalcă art. 21 din Constituție. Se susține că limitarea liberului acces la justiție poate fi legitimă numai în măsura în care nu este afectată substanța acestui drept, respectiv dacă există alte mijloace adecvate care să permită apărarea drepturilor și intereselor legitime vătămate prin actul cu privire la care legiuitorul a limitat sfera subiectelor cărora le recunoaște legitimare procesuală activă. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale cu privire la liberul acces la justiție, iar, în final, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, cu precizarea că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea Constituțională nu a fost chemată să se pronunțe asupra aspectelor invocate în prezenta cauză. ...