Decizia CCR nr. 521/2023Paragraful 25

Argumentele prezentate în decizia Curții se întemeiază exclusiv pe interpretarea conform căreia legea ar afecta un nou drept fundamental hibrid rezultat din interpretarea Curții prin combinare a două drepturi fundamentale individuale și distincte reglementate prin Constituție, iar exercitarea dreptului la pensie nu poate condiționa exercitarea dreptului la muncă al pensionarului și nici exercitarea dreptului la muncă nu poate condiționa exercitarea dreptului la pensie al pensionarului numai pentru anumite locuri de muncă și să le excludă, prin voința legiuitorului, pe altele (cum sunt cele din domeniul public, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială). Pe cale de consecință, opinia majoritară consideră că un asemenea „drept fundamental la muncă al pensionarului“ în autorități și instituții publice nu poate fi interzis ori limitat sub nicio formă întrucât se află sub protecție constituțională, iar legea criticată, prin soluția normativă de suspendare a plății pensiei, încalcă prevederile art. 41 alin. (1) , art. 47 alin. (2) și art. 44 din Constituție, deoarece „condiționează dreptul la pensie de neexercitarea dreptului la muncă, limitându-l până la anihilare“, iar „exercitarea dreptului la pensie exclude posibilitatea suspendării plății pensiei, precum și pierderea cuantumului pensiei aferent perioadei de suspendare“.