Decizia CCR nr. 501/2023Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prin modul deficitar de redactare, încalcă exigențele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii, motivat de faptul că nu individualizează modalitatea de executare a sancțiunii aplicate atunci când depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se situează în intervalul cuprins între 50 km/h și 70 km/h. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se sancționează, pe lângă amendă, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Din analiza dispozițiilor legale criticate, care stabilesc modalitatea de executare a sancțiunii complementare, rezultă că legiuitorul a reglementat posibilitatea reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile în beneficiul conducătorului auto care a săvârșit o faptă mai gravă, conducând cu 70 km/h sau mai mult, însă a omis să reglementeze posibilitatea de a obține reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru conducătorul auto care a condus cu o viteză cuprinsă în intervalul 50 km/h-70 km/h, fără să existe o motivare rezonabilă a diferenței de tratament juridic. ...