Decizia CCR nr. 479/2023Punctul 12

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt neconstituționale deoarece: (i) obstrucționează aplicarea firească a procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență; (ii) conduc la o inegalitate, atât între creditori, cât și între debitori prin prisma naturii și ponderii creanțelor bugetare și în funcție de care se pot adresa instanțelor judecătorești pentru inițierea procedurilor de insolvență, deși aceștia pot avea, per ansamblu, aceeași sumă a obligațiilor acumulate; (iii) intră în contradicție cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvență și nu numai, afectând dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) și în art. 21, prin raportare la art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din perspectiva principiilor securității raporturilor juridice, al încrederii legitime, al legalității prin prisma normelor de calitate a legii - claritate și previzibilitate - și al dreptului la un proces echitabil; (iv) sunt contrare principiului statului de drept și principiului legalității, inclusiv în componentele sale privind calitatea legii, întrucât debitorul, deși se află într-o situație de insolvență pe care este obligat să o declare, nu poate să apeleze la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 și să beneficieze de drepturile și de facilitățile oferite de lege și de Constituție, inclusiv de libertatea economică și libera inițiativă, care sunt restrânse printr-un act normativ reprezentat de o ordonanță de urgență, or, Constituția nu permite legiferarea pe această cale dacă prin conținutul ordonanțelor de urgență sunt afectate drepturi și libertăți fundamentale; (v) măsura instituită este disproporționată față de scopul procedurilor în discuție, neexistând o justificare obiectivă pentru impunerea unui asemenea prag valoric; (vi) instituirea pragului valoric raportat la creanțele bugetare reprezintă un privilegiu nejustificat și o protecție discriminatorie a creanțelor creditorului bugetar, având în vedere că acesta poate formula și cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ceea ce este contrar principiului egalității între creditori, ocrotirii proprietății private în mod egal de lege și dreptului la un proces echitabil; (vii) sunt contrare principiului legalității, în componentele sale privind calitatea legii, întrucât debitorul, deși se află într-o situație de insolvență pe care este obligat să o declare, nu poate să apeleze la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 și să beneficieze de drepturile și de facilitățile oferite de lege; (viii) nu există o justificare obiectivă cu privire la impunerea unui prag valoric al creanțelor bugetare pentru ca debitorii să poată apela la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia principiilor pretins încălcate de dispozițiile criticate. ...