Decizia CCR nr. 471/2023Punctul 14

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 937 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește acest din urmă articol, Curtea observă că este vorba despre o evidentă eroare materială strecurată în dispozitivul actului de sesizare, critica formulată de autoarea excepției vizând, în realitate, dispozițiile art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale supuse controlului de constituționalitate au următorul cuprins:

– Art. 373 lit. b) din Codul civil:

Divorțul poate avea loc: (...)

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; ... ...

– Art. 379 alin. (1) din Codul civil: „(1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b) , divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.“; ...

– Art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.“ ... ...