Decizia CCR nr. 462/2023Punctul 16

16. În ceea ce privește publicitatea ședinței de judecată, s-a statuat, prin aceeași jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, că justițiabilul are, în principiu, dreptul la o ședință publică și că, prin transparența pe care o conferă administrării justiției, publicitatea contribuie la realizarea scopului art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Malhous împotriva Republicii Cehe, paragrafele 55 și 56). S-a reținut, totodată, că, deși organizarea unei ședințe publice constituie un principiu fundamental consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, această obligație nu este absolută, fiind posibilă reglementarea unor excepții, potrivit celei de-a doua teze a aceluiași art. 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea Hotărârea din 12 mai 2002, pronunțată în Cauza Tommaso împotriva Italiei, paragraful 163), motiv pentru care, pentru a stabili dacă un proces îndeplinește cerința privind publicitatea, trebuie avută în vedere procedura în ansamblul său (a se vedea Hotărârea din 8 decembrie 1983 pronunțată în Cauza Axen împotriva Germaniei, paragraful 28). ...