Decizia CCR nr. 443/2023Punctul 21

21. Prin deciziile antereferite, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că în contextul dat este avută în vedere situația creanțelor curente care nu sunt achitate în cursul desfășurării procedurii insolvenței și, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în perioada de reorganizare. Cu privire la creanțele curente, respectiv la titularii acestora - creditorii curenți -, Legea nr. 85/2014 reglementează regimul juridic și anumite aspecte referitoare la definirea acestor noțiuni, contextul în care intervin și au incidență în procedura insolvenței, procedura de urmat în ceea ce privește plata creanțelor curente, precum și efectele și consecințele neplății lor. În virtutea art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, procedură care se aplică în mod corespunzător și pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment. De asemenea, art. 133 alin. (4) lit. e) din aceeași lege dispune cu privire la faptul că, atunci când se propune un plan de reorganizare, acesta trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, în caz contrar planul putând fi respins. Prin urmare, legiuitorul asigură o protecție sporită creditorilor deținători de creanțe curente atât în raport cu debitorul, cât și față de ceilalți creditori, având în vedere că activitățile obișnuite din care provin aceste creanțe curente concură la șansele de redresare a societăților aflate în ipoteza normelor procedurilor de insolvență și, de principiu, sunt diferite de celelalte creanțe (a se vedea Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 22-24, și Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 30 și 31). ...