Decizia CCR nr. 402/2023Punctul 13

13. În acest sens, prin decizia mai sus menționată, paragrafele 38 și 39, Curtea a reținut că aprecierea subiectivă a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în privința menținerii cauzei disjunse spre soluționare sau a trimiterii acesteia parchetului competent - potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, în condițiile în care soluționarea sa nu este de competența Direcției Naționale Anticorupție, conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, - lipsește de previzibilitate textul de lege criticat, inculpatul neputând să anticipeze, prin interpretarea coroborată a normelor procesual penale incidente în cauză, chiar apelând la serviciile unui avocat, felul în care se va desfășura soluționarea cauzei penale în care are calitatea anterior menționată. Or, în aceste condiții, dispozițiile art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Întrucât dispozițiile art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 reglementează o normă specială de drept procesual penal, încălcarea principiului legalității și lipsa de previzibilitate a acesteia determină implicit încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) . ...