Decizia CCR nr. 344/2023Punctul 13

13. De asemenea, Curtea a apreciat că, în ipoteza în care perimarea s-a pronunțat întrucât pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, după ce fusese suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează suspendarea voluntară a cauzei, dispusă atunci când niciuna dintre părți, deși legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și, totodată, niciuna dintre acestea nu solicită în scris judecarea în lipsă, perimarea este justificată de inactivitatea părților, reflectată în neprezentarea în urma citării legale și ignorarea posibilității de a menține pricina în stare de judecată prin formularea unei cereri de judecare în lipsă. Curtea a considerat că raționamentul este cu atât mai pertinent în cazul reclamantului, care, după ce a inițiat acțiunea judiciară, prin atitudinea procesuală ulterioară denotă lipsă de interes față de continuarea demersului judiciar. În considerarea comportamentului procesual al părților, de natură să demonstreze indiferența acestora față de continuarea judecății, legiuitorul a instituit o prezumție relativă de desistare, necesară pentru buna administrare a actului jurisdicțional (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 14). ...