Decizia CCR nr. 361/2023Punctul 9

9. În aceste condiții, autorii excepției au criticat prevederile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerând că o atare interpretare - nelegală - este eronată, discriminatorie și afectează dreptul de proprietate. Apreciază că art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 se adresează proprietarilor construcțiilor dobândite după anul 1989, și nu anterior, în timp ce alin. (3) al art. 36 reglementează expres situația proprietarilor construcțiilor dobândite înainte de 1989. Prin această interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuințele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995, pe de o parte, și, pe de altă parte, chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, între cele două categorii de persoane neexistând nicio diferență care să justifice un tratament juridic diferit sub aspectul dobândirii prin lege a terenului aferent construcției aflate în proprietate. În acest sens, indică decizii de speță ale instanței supreme, dar și decizii ale Curții Constituționale, din care reiese că odată cu înstrăinarea unei construcții în temeiul Legii nr. 112/1995 se consideră înstrăinat și terenul aferent respectivei construcții (Decizia nr. 4.634 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă și Decizia Curții Constituționale nr. 56 din 14 ianuarie 2009). ...