Decizia CCR nr. 339/2023Punctul 63

63. Totodată, se susține că dispozițiile art. 149 alin. (3) lit. g) din lege se află în contradicție flagrantă cu Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în Cauza nr. C-614/20 Lux Express Estonia, potrivit căreia „Articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1.370/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2016/2.338, trebuie interpretate în sensul că: autoritățile competente sunt obligate să acorde întreprinderilor care asigură pe teritoriul statului membru în cauză un serviciu public de transport rutier și feroviar o compensație pentru efectul financiar net, pozitiv sau negativ, exercitat asupra costurilor ocazionate și asupra veniturilor generate de respectarea unei obligații pentru aceste întreprinderi, stabilită printr-o normă generală, de a transporta gratuit anumite categorii de călători, în special copiii de vârstă preșcolară și anumite categorii de persoane cu handicap“. Ca atare, finanțarea transportului județean nu poate fi asigurată decât de către autoritatea competentă. Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007, la care face referire chiar art. 128 alin. (27) din legea criticată, prin „autoritate competentă“ se înțelege orice autoritate publică sau grup de autorități publice dintr-unul sau mai multe state membre, care are competența de a interveni în transportul public de călători într-o zonă geografică dată, sau orice organism învestit cu o astfel de autoritate. Se susține că este evident că doar autoritatea competentă poate să asigure compensația deoarece doar aceasta poate să calculeze efortul financiar net, la care, de altfel, se face referire la art. 128 alin. (27) din lege. ...