Decizia CCR nr. 327/2023Punctul 8

8. Tribunalul Vâlcea - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 20 din Constituție, autorul excepției nu precizează care sunt actele și tratatele internaționale pe care actuala reglementare procesual penală le-ar încălca. Niciun tratat/act internațional la care România este parte nu împiedică administrarea de probe în cursul judecății, la cererea părților, procurorului sau din oficiu, în vederea aflării adevărului în cauzele penale, indiferent dacă acest adevăr va conduce la achitarea sau condamnarea inculpatului. În continuare, arată că textele criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție. În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, susține că acesta presupune în mod necesar posibilitatea administrării de probe în tot cursul procesului penal, la cererea tuturor participanților, în limita drepturilor și intereselor procesuale ale acestora. Referitor la prezumția de nevinovăție, susține că aceasta poate fi înlăturată numai pe baza probelor de vinovăție, iar netemeinicia acestora se stabilește pe baza probelor contrare. Or, dispozițiile art. 374 din Codul de procedură penală nu fac decât să reglementeze modul în care dispozițiile constituționale sunt puse în practică în procesul penal. O interpretare contrară, în sensul că procurorul nu ar putea cere administrarea de probe în cursul judecății, ar încălca aceste dispoziții constituționale și ar transforma prezumția de nevinovăție într-o prezumție absolută. Apreciază că posibilitatea dată instanței ca, din oficiu, să ceară administrarea de probe nu încalcă dreptul la apărare, cât timp probele sunt puse în discuția contradictorie a părților, iar părțile au dreptul să ceară, la rândul lor, administrarea de probe contrare. ...