Decizia CCR nr. 304/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legiuitorul este cel îndrituit să stabilească condițiile aplicării diferitelor forme de individualizare a pedepsei și că instituția amânării aplicării pedepsei este reglementată conform politicii penale a statului. În acest context, se susține că stabilirea unui cuantum al pedepsei până la care poate fi dispusă soluția anterior menționată nu face decât să instituie un criteriu obiectiv de aplicare a acesteia, fără a crea discriminare între persoanele care comit infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 7 ani și persoanele care săvârșesc infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mici sau egale cu acest cuantum. Se arată că aceste două categorii de persoane se află în situații diferite, întrucât cea dintâi comite infracțiuni cu un pericol social mai mare. Pentru aceste motive, se susține că textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate în prezenta cauză. ...