Decizia CCR nr. 225/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se învederează că dreptul bănesc solicitat și care face obiectul litigiului aflat pe rolul instanțelor judecătorești, constând în indemnizații sau ajutoare acordate cu prilejul trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, a fost recunoscut prin art. 20 alin. (1) și (2) , secțiunea a 3-a, din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, dispozițiile legale criticate prevăd că în anul 2018 nu se acordă aceste drepturi, fără a se face însă trimitere la dreptul stabilit prin Legea-cadru nr. 284/2010, lege care a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Față de această împrejurare se susține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ce consacră statul de drept, principiului legalității în componenta privind calitatea legii, securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, sens în care arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest context este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative și la principiul stabilității și securității raporturilor juridice. Astfel, se consideră că cele reținute în jurisprudență își găsesc aplicabilitate și în prezenta cauză, întrucât, pentru respectarea principiului statului de drept și al previzibilității, predictibilității și clarității legii, norma de drept care înlătură de la aplicare un drept deja stabilit trebuie să fie clară, coerentă, redactată cu suficientă precizie, condiție pe care art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 nu o îndeplinește, având în vedere faptul că, deși prin Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017, dreptul la ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu mai este prevăzut, textul criticat pentru neconstituționalitate îl înlătură de la exercitare pentru anul 2018. Lipsa de claritate și coerență legislativă rezidă și din faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deși nu în mod expres prin indicarea textului de lege ce reglementa dreptul, o dispoziție abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanței de urgență din care face parte norma criticată. Or, dispozițiile art. 58 alin. (1) și ale art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative fac referire expresă la evenimentele care pot interveni în perioada în care un act normativ este în vigoare, fiind evident că suspendarea aplicării unui text de lege care este abrogat expres nu mai poate interveni, iar Curtea Constituțională a statuat că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, este necesară respectarea criteriilor obligatorii impuse pentru adoptarea oricărui act normativ. De asemenea, se învederează că, în efectuarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional ar trebui să stabilească dacă scopul urmărit de legiuitor și care a condus la restrângerea drepturilor a căror suspendare se instituie este unul legitim. ...