Decizia CCR nr. 232/2023Punctul 13

13. Cât privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 206 alin. (1) din Codul penal sunt discriminatorii sub aspectul regimului sancționator, în raport cu cele două forme de săvârșire a infracțiunii, Curtea observă că norma penală criticată nu stabilește de plano că fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei fapte păgubitoare este mai gravă decât amenințarea cu săvârșirea unei infracțiuni ori viceversa. Dimpotrivă, astfel cum este formulat, textul stabilește același regim sancționator pentru ambele forme alternative ale infracțiunii, fiind atributul instanței să aprecieze în mod concret, în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, cuantumul pedepsei aplicate. În aceste condiții, Curtea constată că norma penală criticată nu este de natură să încalce principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situația reglementării unor soluții juridice diferite pentru persoane aflate în situații similare, aspect ce nu poate fi reținut în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). ...