Decizia CCR nr. 192/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că începând cu data de 24 noiembrie 2011 a fost înregistrată ca persoană impozabilă în scopuri de TVA. La data de 1 ianuarie 2013, societății i-a fost anulat codul de TVA în conformitate cu art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la acel moment, iar în data de 18 ianuarie 2018 s-a început inspecția fiscală a societății, aceasta fiind verificată din punctul de vedere al impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, pentru perioada 1 ianuarie 2012-30 septembrie 2017. În timpul controlului fiscal, societatea a redobândit codul de TVA (5 februarie 2018) și a cerut inspecției fiscale suspendarea pe un termen rezonabil a controlului, astfel încât să-și exercite dreptul de facturare și colectare a TVA retroactiv, începând cu data de 1 august 2013, în baza dreptului conferit de modificarea legislativă a dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015, arătând totodată că suma pusă în sarcina sa ca TVA de plată de către inspecția fiscală este mult mai mare decât însăși valoarea adăugată (adaosul comercial) practicată de societate. Autoarea excepției susține că organele fiscale au aplicat greșit normele legale în vigoare, întrucât au obligat o societate care nu a facturat TVA să plătească TVA, în condițiile în care societatea nu era plătitoare de TVA. Apreciază că sintagma potrivit căreia contribuabilii „nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate, dar sunt supuși obligației de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VII, aferentă operațiunilor taxabile“, este neconstituțională, deoarece încalcă în mod flagrant principiile cuprinse în Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, respectiv faptul că deductibilitatea și colectarea nu se pot aplica decât împreună, în cazul societăților plătitoare de TVA, sau deloc, în cazul societăților neplătitoare de TVA. Având în vedere că taxa pe valoarea adăugată se calculează ca fiind diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă și reprezintă astfel cota procentuală de TVA aplicată la adaosul comercial (valoarea adăugată), interzicerea deductibilității TVA pentru un contribuabil, concomitent cu obligația de a calcula și a plăti TVA colectată, transformă taxa pe valoarea adăugată, în fapt, într-un fel de impozit pe venit. ...