Decizia CCR nr. 190/2023Punctul 17

17. Curtea a reținut (paragraful 25 din decizia precitată) că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare sub semnătură privată, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică. Singura diferență ce poate fi reținută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură să creeze situații juridice diferite pentru părțile acestor două tipuri de antecontract, având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, nici antecontractul încheiat în formă autentică și nici cel neautentificat nu realizau transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare. Ca atare, nu poate fi justificată nici aplicarea, în privința acestora, a unui tratament juridic diferit. Examinând textul legal criticat raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat (paragraful 27 din decizia menționată) că se oferea beneficiarului textului criticat un veritabil privilegiu în valorificarea dreptului său de creanță. Curtea a eliminat acest privilegiu constând în exceptarea de la exigențele Legii nr. 17/2014 a antecontractelor încheiate în formă autentică, încetând, astfel, situația de inegalitate. ...