Decizia CCR nr. 176/2023Punctul 6

6. Susține, de asemenea, că dispozițiile legale criticate se abat de la principiul legislației contenciosului administrativ care prevede posibilitatea alegerii competenței de către persoana contestatoare între domiciliul/sediul acesteia și sediul instanței intimatei. Întrucât procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, întocmit de un agent al unei instituții administrative, în exercițiul funcțiunii, plângerea formulată împotriva acestuia are un caracter juridic contencios, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care dau posibilitatea petentului să opteze între instanțele de la domiciliul/sediul său și instanța de la sediul pârâtului. În același timp, dispozițiile Legii nr. 554/2004 stabilesc competența de soluționare a cererilor formulate împotriva actelor administrative în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor (pentru actele administrative locale) sau ale curților de apel (pentru actele administrative centrale), excluzând competența judecătoriilor. Având în vedere posibilitatea legală de alegere a competenței, stabilită de Legea nr. 554/2004, dispozițiile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și cele ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece introduc în mod nejustificat o discriminare privind accesul cetățenilor „în fața legii și a autorităților publice“, limitând competența pentru un litigiu contencios/administrativ la instanța în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, diferită de domiciliul persoanei petente. ...