Decizia CCR nr. 187/2023Punctul 68

68. Curtea observă, totodată, că în formularea criticilor de neconstituționalitate intrinsecă sunt invocate, în mod formal, și dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fără a se evidenția, în concret, relația de contrarietate dintre textele de lege contestate din punctul de vedere al constituționalității și dispozițiile constituționale pretins încălcate. Cu toate acestea, Curtea reține că dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea obiecției, nu sunt incidente ratione materiae în cauză. Având în vedere că, în ceea ce privește dreptul de proprietate, prin însuși textul Constituției se reglementează limitele acestuia, alin. (1) fraza a doua a art. 44 din Constituție statuând că „conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege“, Curtea reține că testul de proporționalitate poate fi efectuat în interiorul dreptului pentru a evalua dacă o eventuală limită stabilită cu privire la dreptul de proprietate al participanților la fondurile de pensii private este proporțională cu conținutul constituțional al art. 44. Așadar, ne aflăm în ipoteza unui drept relativ cu privire la care prin însuși textul Constituției se reglementează limitele dreptului, însă, întrucât în formularea obiecției nu sunt aduse argumente care să facă posibilă efectuarea unui test de proporționalitate, distinct de art. 53 din Constituție, instanța de control constituțional nu poate verifica dacă eventualele limite/condiționări impuse în reglementarea dreptului sunt sau nu sunt structurate în mod constituțional, respectiv în acord cu natura și substanța dreptului. ...