Decizia CCR nr. 156/2023Punctul 6

6. În acest sens se arată că, potrivit actualului Cod civil (art. 2.501), toate drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, în afara cazului în care prin lege s-ar dispune altfel. Așadar, acest principiu este introdus, practic, în ordinea publică, neputând fi reglementate situații diferite sub acest aspect, prin înțelegerea părților. Ceea ce permite Codul civil este renunțarea la prescripție, expresă sau tacită, dar neîndoielnică (art. 2.508). Or, modul de reglementare a invocării prescripției, și anume doar de către partea interesată și numai în primă instanță, prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, intră în contradicție cu imperativul renunțării neîndoielnice la beneficiul prescripției, în condițiile în care, prin neinvocarea acestei excepții în termenul prescris se ajunge la un efect similar cu cel al renunțării, fără însă ca aceasta să fie și neîndoielnică. ...