Decizia CCR nr. 156/2023Punctul 20

20. Instanța autoare a excepției susține că imposibilitatea invocării excepției prescripției dreptului la acțiune în afara termenului indicat de art. 2.513 din Codul civil (și anume doar în primă instanță, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate) ar fi în contradicție cu posibilitatea reglementată de art. 478 din Codul de procedură civilă ca părțile să se folosească, înaintea instanței de apel, de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță. Se critică, așadar, excluderea posibilității de a invoca prescripția ca mijloc de apărare direct în apel, deși cu privire la alte mijloace de apărare cu efecte similare această posibilitate este permisă, ceea ce ar induce o diferență nejustificată rațional între mijloacele de apărare pe care debitorul le are în procesul civil. ...