Decizia CCR nr. 129/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală – care reglementează, în procedura soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, că, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale - sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligativitatea citării „inculpatului“ cu mențiunea expresă a acestor drepturi și acordarea unui termen de minimum 20 de zile pentru formularea cererilor și ridicarea excepțiilor, similar art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală referitor la măsurile premergătoare din procedura camerei preliminare. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, susține că se instituie o inegalitate între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu și inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, deoarece doar primul dintre aceștia este informat, prin citație, că poate să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Invocă atât dispoziții constituționale, cât și norme procesual penale referitoare la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și drepturi ale inculpatului, consacrate în legea procesual penală în vigoare, și dreptul la un proces echitabil, statuat constituțional. ...