Decizia CCR nr. 125/2023Punctul 13

13. În acest sens, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că reglementarea condițiilor suspendării executării pedepsei sub supraveghere intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin reglementarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere (Deciziile nr. 666 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 19 aprilie 2019, și nr. 616 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020). Prin urmare, Curtea reține că atât condiționarea dispunerii de către instanță a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cât și reglementarea imperativă a impunerii de către instanță a cel puțin uneia dintre obligațiile prevăzute de art. 93 alin. (2) din Codul penal reprezintă o opțiune de politică legislativă ce nu poate fi considerată neconstituțională, neaducând atingere vreuneia dintre prevederile constituționale invocate. ...