Decizia CCR nr. 633/2022Punctul 17

17. Având în vedere cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 266 din 17 mai 2022, paragrafele 22 și 23, Curtea a reținut că reglementarea condițiilor amânării aplicării pedepsei și, respectiv, ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Așa fiind, prin reglementarea condiției manifestării de către infractor a acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. c) și ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere. Condiționarea, prin normele penale criticate, a dispunerii de către instanță a amânării aplicării pedepsei, respectiv a suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o opțiune de politică legislativă care este în acord cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul a conceput instituția juridică a amânării aplicării pedepsei - ce răspunde principiului proporționalității și al justei individualizări a consecințelor stabilirii răspunderii penale - fără ca dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal să aducă vreo atingere prezumției de nevinovăție și dreptului la apărare, ca elemente esențiale ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum sunt acestea consacrate de prevederile art. 21 alin. (3) , ale art. 23 alin. (11) și ale art. 24 din Constituție, concluzie pe deplin aplicabilă și în materia suspendării executării pedepsei sub supraveghere referitor la dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal. ...