Decizia CCR nr. 266/2022Punctul 22

22. De asemenea, Curtea a reținut că reglementarea condițiilor amânării aplicării pedepsei și, respectiv, ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Așa fiind, prin reglementarea condiției manifestării de către infractor a acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. c) și ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere. Condiționarea, prin normele penale criticate, a dispunerii de către instanță a amânării aplicării pedepsei, respectiv a suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o opțiune de politică legislativă care este în acord cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea fundamentală și cu celelalte principii constituționale invocate (Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018, paragraful 36, Decizia nr. 616 din 22 septembrie 2020, paragraful 25, și Decizia nr. 501 din 13 iulie 2021, paragraful 26, precitate). ...