Decizia CCR nr. 95/2023Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate, în special sintagma „lasă să se creadă“, sunt lipsite de claritate și previzibilitate, fiind formulate în sens larg și în termeni vagi, ceea ce determină un grad sporit de impredictibilitate. Face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru - Pidhorni împotriva României. Susține că sintagma „direct ori indirect unei persoane care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“ nu distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea penală. ...