Decizia CCR nr. 95/2023Punctul 10

10. Modalitatea de redactare a dispozițiilor criticate impune o obligație generală de a avea o conduită față de un număr nedefinit de persoane, necircumstanțiate, cu consecința aplicării de sancțiuni penale deși nu sunt incriminate fapte concrete. Apreciază că textul este redactat într-o tehnică legislativă deficitară, lipsită de claritate și previzibilitate și, în consecință, încalcă principiul legalității și proporționalității dreptului penal. Mai mult, stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie infracțiune este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a organului de urmărire penală, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a acestora. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie infracțiune, judecătorul nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii cu prilejul soluționării cauzei. Arată că și în ceea ce privește dispozițiile art. 292 din Codul penal subzistă aceleași motive de neconstituționalitate. Atât timp cât norma de incriminare conține sintagma „lasă să se creadă“, se creează situația în care o persoană care intenționează să cumpere influență pretins traficată de o altă persoană să fie înșelată prin manevrele dolosive ale acesteia din urmă. ...