Decizia CCR nr. 92/2023Punctul 27

27. Așa fiind, în ceea ce privește actele de executare a infracțiunii de viol, Curtea constată că legiuitorul le-a definit expres, prin utilizarea unei enumerări limitative a modalităților de comitere, ceea ce determină ca celelalte acte realizate sub forma unei agresiuni sexuale să intre sub incidența infracțiunii de agresiune sexuală, reglementată de art. 219 alin. (1) din Codul penal. Astfel cum se arată în literatura juridică de specialitate (S. Bogdan, D.A. Șerban, G. Zlati, Noul cod penal, Partea Specială, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 156), „rațiunea incriminării faptei prevăzute de dispozițiile art. 219 din Codul penal este justificată având în vedere că aceasta constituie o altă modalitate brutală și primitivă de a încălca libertatea sexuală a victimei, care poate fi lezată și în altă manieră decât prin raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană sau alte acte de penetrare vaginală sau anală. Astfel, incriminarea infracțiunii de agresiune sexuală a fost determinată de dorința legiuitorului penal de a proteja libertatea sexuală a victimei împotriva oricăror altor forme de agresiune. Dacă textul de la viol protejează libertatea sexuală a victimei doar împotriva actelor sexuale mai frecvente, expres și limitativ enumerate în art. 218 din noul Cod penal, prin incriminarea din art. 219 din același act normativ legiuitorul dorește să nu lase nicio componentă a libertății sexuale a unei persoane neprotejată față de orice forme de agresiune“. ...