Decizia CCR nr. 39/2023Punctul 20

20. Din examinarea dispozițiilor legale rezultă că situația-premisă pentru ca dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 să devină incidente în procedura insolvenței este aceea ca o categorie de creanțe să suporte, prin planul de reorganizare, modificări sub aspectul reducerii cuantumului creanței și/sau a accesoriilor acesteia sau a garanțiilor ori sub aspectul reeșalonării plăților în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia, modificări care determină respingerea planului de către respectiva categorie de creanțe, considerată defavorizată. În aceste condiții, planul de reorganizare poate fi totuși confirmat dacă modificările operate asupra creanței defavorizate sunt compensate prin aplicarea unui tratament corect și echitabil, care implică, printre altele, primirea unei valori cel puțin egale cu cea care ar fi fost primită în cazul falimentului debitorului și primirea unei valori cel mult egale cu cea care ar fi fost primită în cazul falimentului de către categoriile de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate care nu a acceptat planul de reorganizare. Cu alte cuvinte, legea prevede că, pentru a fi corect și echitabil, tratamentul aplicat prin planul de reorganizare trebuie să prevadă condiții adecvate și rezonabile pentru fiecare categorie de creanțe în parte, în funcție de poziția sa ierarhică stabilită de art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 (creanțe care beneficiază de drepturi de preferință, creanțe salariale, creanțe bugetare, creanțe aparținând creditorilor indispensabili și celelalte creanțe chirografare), astfel că nu poate conține condiții mai favorabile pentru categoriile de creanțe inferioare celei care, defavorizată fiind, a respins planul de reorganizare. Așadar, legiuitorul, atunci când a reglementat condițiile restrictive în care se poate aproba un plan de reorganizare (care prevede, după caz, nelimitativ, împreună sau separat, fie restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului, fie restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, fie restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului), a impus mai multe cerințe speciale, printre care recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile (art. 4 pct. 6 din Legea nr. 85/2014) și asigurarea unui tratament egal între creditorii de același rang, a recunoașterii priorităților comparative și a acceptării unei decizii a majorității, urmând să se ofere celorlalți creditori plăți egale sau mai mari decât ar primi în cazul următoarei alternative optime sau în faliment, după caz (art. 4 pct. 9 din Legea nr. 85/2014). Doar într-o manieră corect și echitabil reglementată poate fi maximizat gradul de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor și se poate acorda o șansă debitorului de a-și redresa eficient și efectiv afacerea, pentru menținerea activității economice și protejarea locurilor de muncă. ...