Decizia CCR nr. 568/2023Punctul 16
Punctul 16
16. Or, prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență se circumscriu scopului și principiilor enunțate, mai ales că dispozițiile criticate nu trebuie interpretate în mod singular, ci ținând seama de cadrul legislativ existent în materie și chiar de cuprinsul prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2014, în integralitate, care, la alin. (4) , dispun în favoarea creditorilor, aceștia conservând acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fideiusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului. Astfel, legiuitorul a reglementat situația/existența unor persoane care s-au obligat alături de debitorul principal și care sunt ținute să plătească întreaga creanță, chiar în condițiile în care debitorul principal este exonerat de la plata sumei datorate sau a unei părți din aceasta, ca urmare a confirmării unui plan de reorganizare prin care sunt modificate obligațiile de plată pe care debitorul le are. Legiuitorul a urmărit să conserve drepturile creditorilor pentru întreaga valoare a creanțelor, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului, instituind măsuri pentru recuperarea creanțelor în integralitate, de la persoanele obligate în solidar cu debitorul, așadar, chiar dacă aceștia renunță la satisfacerea parțială sau în integralitate a acestor creanțe în cadrul procedurii, cu scopul de a-i oferi debitorului șansa de a-și reorganiza activitatea. Prin urmare, în cazul în care creditorii nu își pot realiza creanțele, în tot sau în parte, în procedura insolvenței, ei pot promova acțiuni împotriva codebitorilor sau a fideiusorilor societății debitoare. În cazul intrării în faliment, se va reveni la situația stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva debitorului prevăzut la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, scăzându-se sumele achitate în timpul planului de reorganizare. În acest context, sunt de precizat și efectele confirmării unui plan de reorganizare prevăzute la art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, respectiv faptul că debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare, iar în cazul trecerii la faliment, dispozițiile art. 140 alin. (1) din aceeași lege devin aplicabile. ...
Sursa oficială ↗