Decizia CCR nr. 568/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt neconstituționale, în măsura în care se opun dreptului creditorilor ca, după ieșirea din insolvență prin realizarea planului de reorganizare, aceștia să aibă posibilitatea de a obține diferența dintre creanțele care le-au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și sumele care le-au fost achitate în baza planului de reorganizare, respectiv realizarea integrală a creanțelor. Astfel, este încălcat dreptul de proprietate al creditorilor, cărora le este impusă practic realizarea unui act de donație cu privire la diferența dintre suma datorată în mod real și cea înscrisă în plan, situație în care se realizează o discriminare între creditori și debitor, întrucât numai interesele acestuia din urmă sunt satisfăcute în condițiile în care situația acestuia s-a redresat și el își reia activitatea. În contextul criticilor de neconstituționalitate este învederată posibilitatea nașterii unor abuzuri din partea debitorului și a creditorului majoritar în raport cu creditorii minoritari, primii menționați putând recurge la înțelegeri frauduloase în vederea diminuării creanțelor creditorilor minoritari, fără ca aceștia din urmă să poată formula opoziție. În final, se apreciază că prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile numai în cadrul procedurii insolvenței, iar nu și ulterior închiderii acesteia și reintrării debitorului în circuitul civil firesc, neputându-se impune creditorilor să realizeze o remitere de datorie în privința sumelor (diferențelor) pe care debitorul încă le are de plătit, astfel că, în contextul dat, creditorii pot solicita plata tuturor creanțelor, punct de vedere susținut și de textul cuprins în art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care este similar celui criticat și care face precizarea că măsurile vizate de acesta se aplică numai „pe parcursul procedurii reorganizării judiciare“. ...