Decizia CCR nr. 571/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că, de principiu, chiar dacă legiuitorul poate interveni în anumite situații, aducând unele îngrădiri sau limitări în exercițiul dreptului de proprietate privată, atunci când interesul general o impune, în cauză nu se poate identifica un scop legitim de natură să justifice transferul forțat al dreptului de proprietate din patrimoniul creditorului în cel al debitorului insolvent. Astfel, chiar dacă prin procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 se urmărește acordarea unei noi șanse de redresare a debitorului aflat în reorganizare, acest obiectiv nu poate fi realizat prin această modalitate de reluare forțată a unui bun din averea altei persoane. Mai mult, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că măsura are la bază un scop legitim, maniera în care se realizează acest scop nu are un caracter adecvat și necesar, din moment ce, deși pare că prin efectul dispozițiilor criticare s-ar produce o creștere a patrimoniului debitorului insolvent, în realitate crește nivelul de îndatorare al acestuia prin înscrierea în tabelul de creanțe și a creditorului expropriat de bunul său. De asemenea, dezechilibrul dintre scopul urmărit și mijloacele prin care se realizează această ingerință în dreptul de proprietate este dat de forțarea creditorului de a participa la o procedură colectivă în scopul satisfacerii creanței sale, cu toate că acesta a dat dovadă de suficientă diligență și prudență atunci când a încheiat contractul de vânzare, rezervându-și dreptul de proprietate până la plata prețului, tocmai în scopul de a evita consecințele ce derivă din starea de insolvență. Prin urmare, prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece acestea aduc atingere garanțiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată, nepăstrând un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. ...