Decizia CCR nr. 25/2023Punctul 22

22. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la protecția concurenței loiale din Constituție atât din perspectiva impunerii cauțiunii, care este diferită ca finalitate de cea instituită de Codul de procedură civilă, cât și din perspectiva instrumentelor prin care poate fi constituită și pentru care anumiți operatori economici sunt în imposibilitate de a o achita în forma cerută de lege, aspect ce i-ar pune într-o situație de concurență neloială, fiind favorizați anumiți ofertanți incorecți în detrimentul statului și al gestionării banului public, Curtea reține că această susținere este neîntemeiată. Dispozițiile Legii nr. 101/2016 sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun, iar aspectele criticate sunt reguli care se circumscriu marjei de apreciere a legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. În acest context, Curtea învederează că prevederile Legii nr. 101/2016 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în măsura compatibilității, iar la art. 1.058 din acest cod sunt reglementate aspecte privind depunerea în numerar sau în instrumente financiare, respectiv faptul că, de regulă, cauțiunea se depune în numerar, iar la cererea debitorului cauțiunii și dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod expres că este de acord, cauțiunea va putea consta și în instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată. Cu toate acestea, acordul părții nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale. Pentru identitate de rațiune, a se vedea și Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, precitată. ...