Decizia CCR nr. 638/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 4/2008 sunt neconstituționale, având în vedere că executarea sancțiunii complementare nu este suspendată de drept în situația în care este formulată la instanța judecătorească o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile Legii nr. 4/2008, persoanei sancționate fiindu-i interzis în continuare accesul la manifestările sportive de pe stadioane până la soluționarea cauzei. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea unor prezumții relative procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este în concordanță cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar în măsura în care nu impune o sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat (spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României). Or, nu este cazul prevederilor criticate, întrucât, chiar dacă dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008 prevăd posibilitatea instanței de judecată învestite cu soluționarea plângerii de a dispune suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare, acestea nu sunt suficiente pentru a îndepărta neconstituționalitatea prevederilor criticate, întrucât admiterea sau respingerea cererii de suspendare va avea loc în două situații și niciuna dintre acestea nu este în concordanță cu Legea fundamentală. Astfel, fie instanța judecătorească dispune o soluție anterior administrării probatoriului, plecând doar de la presupusele prezumții de care se bucură procesul-verbal de contravenție - caz în care dreptul la apărare al contravenientului, dreptul la un proces echitabil și egalitatea în fața legii sunt grav încălcate -, fie instanța dispune o soluție ulterior administrării probatoriului, comună cu soluția dispusă pe fondul cauzei, pentru a evita o antepronunțare, situație în care termenul pentru care s-ar aplica sancțiunea complementară ar fi de mult împlinit, context în care contravenientului i se încalcă, până la pronunțarea unei soluții definitive, dreptul la un proces echitabil, libertățile individuale - prezumția de nevinovăție și libertatea de mișcare, respectiv dreptul la liberă circulație pe durata procesului. Astfel, legiuitorul, în mod abuziv, a restrâns posibilitatea persoanei presupus vinovate de săvârșirea unei contravenții de a-și exercita drepturile și libertățile consacrate în Constituție până la momentul la care aceasta va fi judecată definitiv și i se va confirma vinovăția de către o instanță judecătorească independentă și imparțială. ...