Decizia CCR nr. 638/2022Punctul 22

22. Pe de altă parte, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 este cadrul general comun în materia privind regimul juridic al contravențiilor, ceea ce nu înseamnă că prin legi speciale, în funcție de valorile sociale ocrotite, legiuitorul nu ar putea stabili anumite sancțiuni sau sancționarea unor fapte antisociale, întrucât chiar la art. 5 alin. (4) se prevede că „prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare“. De asemenea, Curtea învederează că art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, invocat de autorul excepției de neconstituționalitate, are două teze, acesta menționând-o numai pe prima, potrivit căreia „Plângerea suspendă executarea“, însă teza a doua statuează că plângerea persoanei vătămate (care poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cea căreia îi aparțin bunurile confiscate, alta decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării) suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării, în situația în care art. 32 alin. (2) din aceeași ordonanță atribuie instanței judecătorești controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare, aceasta având competența exclusivă, în condițiile legii. Așadar, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 invocate, prin comparație, în motivarea excepției de neconstituționalitate nu dispun de plano suspendarea executării oricăror sancțiuni contravenționale complementare, ci, astfel cum este și cazul prevederilor criticate, acestea dispun în funcție de partea vătămată care utilizează instituția contestării în materie și de natura sancțiunii contravenționale complementare în discuție. ...