Decizia CCR nr. 155/2022Punctul 23

23. Totodată, Curtea nu a reținut nici critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) , întrucât, potrivit art. 10^1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi atacat în fața judecătoriei pe a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul contravenientul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum și din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea a reținut că, la solicitarea părților sau prin dispoziția instanței, se poate administra inclusiv proba cu expertiză, astfel încât susținerile autoarei excepției nu pot fi primite (a se vedea și Decizia nr. 396 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 23 august 2018). ...