Decizia CCR nr. 632/2022Punctul 11

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și condițiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât numai persoana care a ridicat excepția de neconstituționalitate ce a fost admisă de Curtea Constituțională beneficiază de efectele respectivei decizii, iar nu și celelalte persoane condamnate anterior constatării neconstituționalității. Menționează că, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională. Arată că hotărârea de condamnare a inculpatului s-a întemeiat în mod determinant pe interceptări ilegale, care au fost obținute pe baza unui text de lege declarat neconstituțional după rămânerea definitivă a hotărârii, și anume art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, Curtea a constatat că sintagma „aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români“ cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 este neconstituțională. Consideră că limitarea cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate creează discriminare între două categorii de persoane care au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni. Susține că substanța dreptului procesual de a exercita calea de atac a revizuirii nu poate fi înlăturată de o atitudine pasivă - sub aspectul sesizării instanței de contencios constituțional - în timpul judecății fondului cauzei penale. ...